Pânză subţire, memoire fin
Mi-e dor de fata vie din pozele vechi din Poveştile tale despre cum ne-am vazut prima oară. Fiecare îşi ţese o pânză subţire un memoire fin pe care îşi leagănă elefanţii. Neverosimilă dorinţă nu mai vad amintiri, de trei zile aud straturi de linişte căzând peste scrisori şi pulbere azi am găsit un cd cu muzică unor menestreli îl pierdusem de 7 ani niciunde azi l-am găsit din niciunde, când în mine se comprimă secunde prea strâmte,apucate de doua mâini ce răsucesc în mine un drug înroşit de minciună ce răsucesc în minte un gând iute de răzbunare. mai respir mai urc mai cobor o scara din aţă mai cos,pe un fin memoire un copil într-o poză caligraf pe o galbenă filă. în cadranul de-argint o femeie se-agaţă de minutarele translucide se loveşte în orele atât de mic tipărite că nici secundele nu mai încap ... se răzvrăteşte o amintirea în care biologic mă pierd ... in memoir-ul meu, ce să păstrez ? un om mic a păstrat o lume mare direct in piele ca semne de viaţă.. noi balansam pe pân...
Comentarii