Steaguri albe flutură
Steaguri albe flutură
oameni simt lucrurile doar privind
îşi fac semne
ambigue, peste imagini tablou,
Te întreb, unde sunt steagurile noastre, renunţările
Dragostea s-a risipit prin locurile unde am purtat-o trofeu
Vacanţele însorite s-au prefăcut însorite
Nopţile ne-au amăgit, ne-am predat
Dar steagurile le-am pierdut şi nici prizonieri nu mai suntem
Inimile noastre se cheamă
se strigă pe nume
dar unde ne-am lăsat semnele şi
numele scrijelit
Locurile acelea nu le mai ştim
Ce cumplită uitare …
Steagurile albe flutură, te simt dar nu în acelaşi trup.
Comentarii