AMANTELE - Elfriede Jelinek

Elfriede Jelinek
AMANTELE

Polirom 2006
Biblioteca Polirom

Pentru un cititor pasionat Elfriede Jelinek nu este un nume necunoscut.
În anul 2004 ea câștiga surprinzător pentru aproape toată crema literară premiul Nobel pentru literatură. Explicația juriului de la Stockholm pentru atribuirea premiului acestei scriitoare austriece s-a datorat: "cursului muzical al registrelor în romanele şi dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea şi constrângerea clişeelor sociale".
Şi aşa este. Fie c[ citiți "Pianista" cel mai cunoscut roman al sau, ecranizat dealtfel cu succes şi încununat cu Marele Premiu al Juriului plus două premii la secțiunea de interpretare la Festivalul de la Cannes - 2001,( nu înainte de-a stârni proteste datorită scenelor hard, gen sado-maso) fie că citiţi "Amantele" veţi gusta cu plăcere o porţie de scriitură delicioasă, uneori însă dătătoare de dureri de cap sau stomac.
Nu e uşor să citeşti din Jelinek, pentru că trăirile personajelor depășesc puterea de
înțelegere a oamenilor obişnuiţi. Feminista convinsă, suferindă de fobie socială,
membră a partidului comunist austriac din 1974 până în 1991, cu o biografie plină de depresii transpuse în cărţile sale Jelinek este o scriitoare controversată, aflată în mijlocul polemicilor şi dezbaterilor sociale de actualitate. Stilul nonconformist în care îşi scrie cărţile, chiar în "Amantele" nu folosește deloc majuscule asta datorită apartenenței sale la tradiția unui grup literar vienez, dar mai ales modul agresiv de supraviețuire al personajelor a creat de multe ori reacţii ostile din partea criticilor.
"Amantele" este un roman crud şi plin de cruzime.Titlul este mai mult decât înşelator, titlul creează o iluzie, un spaţiu în care aştepţi să pătrundă erotismul, dar te trezești într-o mizerabilă „băltoacă”. Romanciera ne introduce scurt, poetic, rece şi caustic în lumea Brigittei şi a Paulei două tinere muncitoare într-un mic orăşel de munte, o lume atât de jalnică şi inumană încât te întrebi pe parcursul paginilor dacă merită ca aceste personaje să trăiască sau să propui autoarei suprimarea lor. Cât poate suporta o femei numai pentru a-şi găsi locul în societatea modernă, în care bărbatul face „toţi banii”. Viziunea întunecată, viaţa aparent inutilă a celor două femei, cu caractere la prima citire diferite, te pun la încercare, îţi dau un test despre cum priveşti tu cititorule, lumea. Elfriede Jelinek este dură dar sinceră. Ca într-o căsnicie ea îţi arată într-un mod brutal dar fermecător (aici e geniul ei !), cât de mult trebuie să conteze pentru tine adevarul. Mii de femei se ascund în relaţii ca cele din această carte, relaţii lipsite de orice urmă de fericire. Ipocrizia şi ignoranţa, laşitatea sau doar superficialitatea, fac din aceste relaţii în care iubirea e confundată cu violenţa, o normalitate. Citiți viaţa plină de „întrebări „ ale celor două personaje, a căutărilor lor, a bărbaţilor aleşi, cu surprinzătoare şi paradoxale rezultate, ar mai ales învățați să credeți în iubire mai mult ca oricând.