PANA

Poveste din budoar Lumina s-a despletit ca o tînără fecioară a pus capete rase între mine şi tine s-a rostogolit în patul nostru ,a traversat camera şi s-a strecurat prin crăpătura uşii pâna sub scară unde s-a cuibărit într-o mică şi gălbuie pată…. Aerul s-a încalzit între coapsele mele i-am dat drumul atunci când săruturile mă asfixiau s-a zbătut ,copleşit a scăpat cu greu alunecînd prin cearşafuri şi mătăsuri prin fantele draperiilor s-a leganat şi s-a strecurat prin crăpătura uşii până sub scară unde s-a cuibărit într-o mică si transparentă sticlă…. Muzica mi-a ţâşnit din piept Drept un ţipăt din plăcere S-a aurit prin alamurile sufletului A răscolit timpanul ,scărita şi ciocanul Şi brusc s-a izbit de pereţi , s-a lipit şi strecurat cu migala prin crăpătura uşii până sub scară unde s-a cuibărit într-o minuscula cutie muzicală… Mirosul şi gustul s-au cuplat într-o formă În ceva moale dezgustător , Le-am urât le-am alungat Mirosul s-a tiparit în perne şi gustul l-a însoţit Până când d...

Oase de ebonită ce pot să-ţi spun eu, în relativitatea asta leşinată în lumina asta roz pal cu minunate reflexe de parcă lumea ar plăti şi visele noastre ar fi transformate în reclame ... oase de ebonită în care durerea loveşte nu ştiu ce înseamnă asta pentru tine, dar dragostea nu aşteaptă este răul pe care pluteşte lumea lumea oarbă, tu ştii că nu am prea multe să-ţi spun suntem corpurile unui trup secret şi turnul în care am putea locui e departe el de depărtare s-ar putea prăbuşi în aşteptarea noastră ca o simplă pietricică pe marginea unui deal aşa de fragilă este muzica în care ne mişcăm Dar trupul secret se străduie în luptă... culoarea neagră şi tatăl timp sunt spaimele lui permanente

Visul te trimite la culcare când eşti singur când simţi cum prin fiecare fibră durerea vine, lasă o pală de vis să te anine de un alt început de o alta mână cu degete fine ce-ţi răvăşeşte părul uită-te cum timpul îşi face de cap cu vieţile noastre adună uşor amintirile într-o pungă şi pune-le bine pentru alte griji şi alte suspine nu uita din când în când să-ţi aminteşti de tine şi un nor alb va face dintr-o zi însorită una plină de întrebări. Ştii de ce visele nu au nume nu au porecle, nu le strigăm ? n-am răspuns, am îndoiala că sunt aceleaşi pentru fiecare dintre noi ne-am simţi înşelaţi … să fac dragoste cu un vis de-al meu, sincer gândul mă excită. Când eşti singur visul tău simţi că te trimite la culcare !

Elfriede Jelinek AMANTELE Polirom 2006 Biblioteca Polirom Pentru un cititor pasionat Elfriede Jelinek nu este un nume necunoscut. În anul 2004 ea câștiga surprinzător pentru aproape toată crema literară premiul Nobel pentru literatură. Explicația juriului de la Stockholm pentru atribuirea premiului acestei scriitoare austriece s-a datorat: "cursului muzical al registrelor în romanele şi dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea şi constrângerea clişeelor sociale". Şi aşa este. Fie c[ citiți "Pianista" cel mai cunoscut roman al sau, ecranizat dealtfel cu succes şi încununat cu Marele Premiu al Juriului plus două premii la secțiunea de interpretare la Festivalul de la Cannes - 2001,( nu înainte de-a stârni proteste datorită scenelor hard, gen sado-maso) fie că citiţi "Amantele" veţi gusta cu plăcere o porţie de scriitură delicioasă, uneori însă dătătoare de dureri de cap sau stomac. Nu e uşor să citeşti ...

Viaţa s-a plimbat prin încăperile mele În această noapte m-am gândit să-ţi mărturisesc că viaţa s-a plimbat aseară prin casa necunoscută în care sunt stăpână peste fantome fantome atât de urâte încât nici nu mă mai pot speria deci viaţa s-a plimbat mi-a dat un test de făcut dar nu m-am putut opri din singurul meu gând, acela să-ţi mărturisesc chiar dacă va fi cea mai simplă mărturisire despre mine pot spune că viaţa s-a plimbat prin încăperile mele şi m-a abandonat atunci când încercam în gând măcar să-ţi mărturisesc că într-o noapte când viaţa s-a plimbat prin memoria mea, nu te-a găsit decât pe tine .

Frunze dulci de mescalină Aburii pământului într-o dimineaţă caldă umbră pe trupul meu Mă imbrăţişează Mestec din plin frunze dulci de mescalină Pământul se-ntăreşte într-un asfalt Glandele emana hormonii de poezie Râd în hohote şi mâinile îmi ajung la glezne Se înfăşoară cătuşă grea şi lanţ Râsul vine din stomac ,acolo am un creier mic Înghiţit ca să fiu în ton şi trendy De acolo vin şi pleacă idei grele ,puturoase Plimbate prin intestine ,răsucite până la sânge Până la inima prea mare ,gata să plângă Drumul pe care te duc prin aburi ,prin Ceaţă pe pamânt sau prin nori , nu se termină Decât dacă uiţi într-o zi să-l prelungeşti să-ţi Desenezi traseul , să-ţi trasezi calea Recunoaşte că nu te întorci să priveşti Pământul se învârte cu tine ,te prabuşesti Într-o uriaşă mare de aburi şi simti Cum panica ca un asfalt se întareşte pe tine .

Femeie pasăre răpitoare Ruxandrei Femeie pasăre răpitoare cauzatoare de amnezii răsunător îţi este numele rezonant ca sunetul unei monede grele scăpate pe marmura şlefuită a inimii unui biet porumbel femeie pasare răpitoare , purtătoare de ritmuri ameţitoare care stai şi pândeşti în noapte şi aştepţi să-ţi pice o mică victimă care să danseze să simtă şi să se lase purtată de misterul tău drept ca o spada plină de pietre scumpe . femeie pasăre răpitoare ţipi loveşti urăşti, eşti fierbinte şi focul creşte te scuturi, ţipi, îţi pierzi luciditatea şi te laşi totuşi prinsă în joc şi te înfigi scurt şi atât de dureros în misterul tău drept ca o spada cu mâner preţios ţinută strâns de un biet porumbel.

Împotriva tuturor -împotriva poeziei mele Împotriva tuturor m-am trezit într-o dimineaţă caldă, plăcută mi-am pus un vesmânt lung, mi-am tăiat părul împotriva tuturor, dar mai ales a poeziei mele mi-am smuls din minte toate metaforele am vrut să scriu scenarii porno am vrut să-mi povestesc cele mai ascunse fantezii am vrut să fiu dincolo de toate şi tot , mi-am ras ultimul fir de ruşine şi m-am războit cu mine ştiam ce să spun despre toţi şi toate dar mai ales despre mine eram împotriva tuturor, eram intoxicată de acest sentiment de împotrivire am alergat, m-am adăpostit, am fumat un lung şir de ţigări de plante, mi-am băut toate paharele de dinainte şi mi-am mirosit toate fluidele cu multă bucurie, m-am transformat împotriva tuturor m-am bucurat, m-am răzbunat dar m-am plictisit, şi de atât frig şi vomă m-am stafidit, mi-am pierdut vestmântul părul mi-a crescut, ochii mi-au ieşit din orbite 11 milimetri mi s-au rupt unghiile, mi-am pierdut abilitatea şi împotriva tuturor n-a mai ştiut...

GIOVANNI SARTORI HOMO VIDENS IMBECILIZAREA PRIN TELEVIZIUNE ŞI POST-GÂNDIREA Editura Humanitas 2005 Televiziunea este gumă de mestecat pentru ochi. ( Frank Lloyd Wright ) Trăim într-un timp rapid, stăpânit de o revoluţie multimedia, trăim prinşi în cablurile, computerelor, plasmelor, dvd-urilor, internetului….un adevarat sat cibernetic, un proces cu multe legaturi , o adevărată cuşcă a imaginilor . Giovani Santori pune un subtitlu greu cărţii sale, Homo Videns dar trage astfel un semnal de alarmă asupra viitorului şi mai ales a noii generatii . Cartea se concentreză asupra fenomenului televiziune şi teoria sa este că acest fenomen video îl transformă pe Homo Sapiens, produs al culturii scrise, în Homo videns, produs al cuvântului detronat de imagine. Doctor în filozofie modernă, profesor la renumite universităţi din Europa si Statele Unite, unde predă sociologie, filozofie modernă şi ştiinţe politice, Giovani Santori, scrie că suntem foarte des indignaţi de violenţa prop...

Din mâinile tale curg mici râuri de purpură Te strecori într-o noapte în mijlocul unui câmp nins Pe un cal alb, pe care nici nu-l desluşeşti din marea lăptoasă a câmpului, Vine cineva să-ţi mângâie fruntea şi deodată un flaut îşi strigă muzica un clarinet îi răspunde într-o notă tragică, o simfonie a cruzimii se naşte din frica ta fulgii prind o altă culoare roşiatică şi pe pământ se aşterne mai întâi o dâră de sânge calul aleargă şi pletele lui se contaminează de aceeaşi boală şi din mâinile tale curg mici râuri de purpură Cine te-a învăţat să te strecori în noapte fără să ceri voie de la tatăl tău secundar Sau minutar.

http ://www.galeriart.ro/eshop/prodList.asp?idCategory=2 Buhuhu Cum ar trebuii să trăiesc? Aşa ca o nebună treierând drumurile ,albind zările , albind nările Cum ar fi să trăiesc plutind prin aerul moale al Zilelor mele triste ,memorând toate melodiile lui james blunt ,sau Să mă strecor pervers printre orele stranii ale Miezului de noapte la ultima playa cu fat boy slim având în nas acel miros dulceag al evadării şi în sânge 15 Cai putere albi şi din ce în ce mai albi complice la scenariul universal la matricea uriaşă din minţile noastre .. am nişte degete unicat , am degete care tipăresc litere pe fiecare petic de piele noaptea mă prefac într-o bufniţă acopăr cu aripile un cuib când nimeni nu vede înţelepciunea , sunt doar frica ce te ţine treaz şi mai sunt un cuvînt sinistru buhuhu… cum sa trăiesc … stăpânind lumea altora ,mai străini decât mine , mai lungiţi , mai albiţi , mai fugiţi … plutesc prin aerul moale …ce trăiesc ?