PANA

       undeva după ureche         lângă lob         muzica loveşte uşor         un fior ca de fulg         mă strabate                 cuvintele sunt calde        au stat în mierea vocii        au alunecat în minte        un ghem de întrebări        undeva la marginea        genelor        chipul  se aşează        în firul gălbui de lumină        un aer încălzit        mă atinge        imaginile  sunt vii   ...

-    în memoria tatălui meu Simion (Victor ) Pană  în bucătaria mea se ţin şedinţe de terapie uşa se deschide  şi închide de multe ori să-mi spună tatăl meu. ...ce şi cum e cu viaţa. ca o umbră din ce în ce mai des cuvintele-i se aglomerează la ieşirea buzelor lui groase senzuale. vorbele nespuse sunt canini care muşcă din timp în pauza şedinţei .. îl văd în altă dimensiune unde poate să leviteze  până în tavan şi mai sus .. ca într-un elevator transparent cu  papucii de casă ... încălţaţi  temeinic aşa cum făcea cu cizmele militare în care se adunau toate furiile lui pentru că nu-i plăceau -nici carâmbul înalt nici centura de piele îi îmbrăcam uneori vestonul şi cascheta şi credeam că geometria s-a inventat în rapoartele lui... din bucătaria mea văd prin fereastră un convoi alunecând silenţios prin curte jumătate de familie .. sunt transparenti şi prin ei urmăresc glisarea ...