Ce păsări zboară pe cerul meu
Ce păsări zboară pe cerul meu Deşi nu s-au deschis porţile…? un şir de chei stau atârnate pe cablurile aeriene palmele tale pâlnie pumnul meu melc ascult cum transmiţi ultimatumul ce se pierde în briza conversaţiei ah, cum se termină brusc mesajul răsucit de două ori în inima din nisip o tacere pe pleoape vine şi pleacă în liniştea azurie cu pene de pescăruşi la pălăria verii... vin valurile la mal şi iau cu ele ultimele scrisori cearşafuri pe nisip decorate cu nume şi cuvinte goale semne de neînţeles pentru ochii în care înnoată aceleaşi valuri mâna ta sapă în plaja pustie mâna mea îngropată de vie lângă scoicile cu structura perfectă în care se aud cântând, glasuri dragi într-un număr de aur şi nisip din care mâna ta picură zidurile unui castel în care cu aceleaşi chei ai închis un cer cu păsări necunoascute mâna mea încă desenează un cerc prin care trece mai de...