hârtia inimii
pui pe hârtia inimii o pată și doare nu știi cu mâna să-ți ștergi lacrimile când plângi numai așa scoți din tine un zbor de insecte albăstrite de noapte pun pe hârtia inimii silabe ca niște oase de ceară și-mi cânt singură un vid de alint pe stânga inima desenează o pareză de boală picioarele țin un trup hăituit capul e sus își ridică coama de nutrie moartă dar rar îți invinge durerea din vârf stau și ochii nu stau scanează o liniște de neauzit doar rotițele mici din jucăria de plastic pe care le-am înghițit pornesc o istorie fin desenată în tuș direct pe meninge ce cool... trebuie să fie o carte de gânduri arsă pe-un cd izvoare istorice digital amprentate doamne ție cum sa-ți trimit ruga mea un folder de psalmi ...