Steaguri albe flutură Steaguri albe flutură oameni simt lucrurile doar privind îşi fac semne ambigue, peste imagini tablou, Te întreb, unde sunt steagurile noastre, renunţările Dragostea s-a risipit prin locurile unde am purtat-o trofeu Vacanţele însorite s-au prefăcut însorite Nopţile ne-au amăgit, ne-am predat Dar steagurile le-am pierdut şi nici prizonieri nu mai suntem Inimile noastre se cheamă se strigă pe nume dar unde ne-am lăsat semnele şi numele scrijelit Locurile acelea nu le mai ştim Ce cumplită uitare … Steagurile albe flutură, te simt dar nu în acelaşi trup.