Premiul USR Dobrogea pentru Poezie 2013






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Rigla

m-am născut prea devreme și prea mică cât o riglă mama măsura cu mine etamina pe care cosea flori roșii, cuvinte blânde. eram fericită că intram sub masă de-adreptul în picoare fără să mă aplec și atunci mama îmi mai trasa câte un semn , de buna purtare, când mă ascundeam și nu mă găsea prin casă. la scoala mă uitau în sala de sport printre mingi așa încât de atunci mă rostogolesc tot timpul într-un amețitor joc... m-am născut prea devreme... sunt mică, ca un defectefect mi-e ușor să mă strecor printre obiecte și oameni, așa ca o glumă bună mă joc de-a v-ați ascunselea cu un bărbat înalt până la lună seara când închid ochii cresc brusc și mă văd copil fericit cum mă apuc de bara de covoare fără avânt și fără chin e un schimb bun de imagini din trecut mama m-a desenat pe-un colț mic rupt dintr-o carte ca să încap m-a făcut cât 2 liniuțe de pe riglă am mai crescut ceva de atunci .. m-am înălțat odată c...
Citiți mai multe

Noi

Imagine
    să ne întoarcem privirea la margini,   la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil   ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala   în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat,   ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea   la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm     înlăuntrul   timpului   vieții noastre o repetiție în care   ne ascultăm   îndelung   râdem cu riduri și vorbim   despre lucruri rotunde d...
Citiți mai multe

Locuiesc într-o cutie neagră

Imagine
Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...
Citiți mai multe