Noi
să ne întoarcem privirea la margini, la stele să recurgem la sofisticate piruete în mișcarea cărora frame cu frame să ne revedem oracolul. dacă ai apăsa pe butonul invizibil ascuns atunci în timpul vieții noastre am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele am dormi în camere cu jucării și ușa își va strica singură yala în așteptarea marilor iubiri. cine mai știe ce am fredonat, ce am înfrânt, ce am visat lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest copiii și anii. Să ne întoarcem privirea la soare, la nisip și apa mării să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim calendare. dacă am vrea am putea să zburăm înlăuntrul timpului vieții noastre o repetiție în care ne ascultăm îndelung râdem cu riduri și vorbim despre lucruri rotunde despre sensibile deteriorări, despre ce uităm și ce ne amintim, dar sigur