un filtru vechi plin de scame
am auzit cuvintele tale prima oară ca printr-o sită printr-un filtru vechi plin de scame prin ţesătura rară a unui scutec. pe aleea pe care nu o mai recunosc mama mergea legănat mama tragea de timpul ăla nesfârşit până la intersecţia cu spitalul mare unde mă ducea cu ea să mă culce într-o apă şi să mă lase să dorm până în alte mări, când te-am auzit chemându-mă acasă şi pe mama întorcând-o din drum. cu cheiţă secretă ai răsucit în inima ei şi vrabia aia roşie care avea cuib a zburat nesigură pe deasupra mării mi-ai trasat o linie la care să privesc dreaptă cu o riglă să măsor cerul şi norii în zilele ploioase să îi înclin