PANA

-    în memoria tatălui meu Simion (Victor ) Pană  în bucătaria mea se ţin şedinţe de terapie uşa se deschide  şi închide de multe ori să-mi spună tatăl meu. ...ce şi cum e cu viaţa. ca o umbră din ce în ce mai des cuvintele-i se aglomerează la ieşirea buzelor lui groase senzuale. vorbele nespuse sunt canini care muşcă din timp în pauza şedinţei .. îl văd în altă dimensiune unde poate să leviteze  până în tavan şi mai sus .. ca într-un elevator transparent cu  papucii de casă ... încălţaţi  temeinic aşa cum făcea cu cizmele militare în care se adunau toate furiile lui pentru că nu-i plăceau -nici carâmbul înalt nici centura de piele îi îmbrăcam uneori vestonul şi cascheta şi credeam că geometria s-a inventat în rapoartele lui... din bucătaria mea văd prin fereastră un convoi alunecând silenţios prin curte jumătate de familie .. sunt transparenti şi prin ei urmăresc glisarea ...

              am auzit cuvintele tale prima oară               ca printr-o sită               printr-un filtru vechi plin de scame               prin ţesătura rară a unui scutec.               pe aleea pe care nu o mai recunosc               mama mergea legănat               mama tragea de timpul ăla nesfârşit               până la intersecţia cu spitalul mare               unde mă ducea cu ea ...

dimineaţa a ieşit din eprubetă cu un lichid albăstrui a înconjurat blocul şi tata nu a mai recunoscut-o pe mama în zădărnicia unei lungi convieţuiri m-am aşezat în scaunul moale al resemnării şi am început să-i  desenez primele litere cu o lumina albicioasă am scris despre îndoiala ce stăruia în toate amiaza s-a decantat cu alt spectru un plumb greu mi-a prins picioarele m-a înfăşurat cu un fir de gută să-mi refuz revolta plâng cuţite taie în minte neputinţa spaima e o momeală aruncată în larg o gură imensă din care bule de oxigen mă îneacă  şi mă aduc înapoi să aud cum tata a reuşit să spună că... e bine ! zâmbind  şi-a încălţat pantofii în care am încăput şi eu aşa ne-am plimbat pe strada primăverii până la marginea lacului tu cine eşti ? ce să răspund? un vânt cald scutură luciul îmi spun numele liniştea opreşte aerul să respire  într-un carneţel vom scrie istorii recente, nume ş...

My heart –a free zone (din vol. Statuia Zilei de mâine XX Love - " Inima mea -Free Zone  " When you show up, it is well known, nothing else can live in my heart weeks on I long for the warm cradle. only when I am ready to make a bid, fright mingles into the blood and oozes my heart becomes a free zone towards the day when dreams of you blink off  like vivid neons in town floating on the aerial cables of madness my canons like nails in the blocked muscles- You master the flames that burn in irises the oxygen in my lungs- and even if I hope to forget you my heart- a free zone, never! Translated by: Irina Horea 4. Inima mea Free Zone este bine ştiut, când apari nimic nu mai poate locui în inima mea apoi săptămâni în şir tânjesc după culcuşul cald abia când sunt gata să licitez spaima se amestecă în sânge se prelinge inima mea devine free zone. spre ziuă când visele ...

  Love Poem with Bonsai                                                       (din vol. Imagine Simpla - " Poem de dragoste cu arbori bonsai " the dark rings - the dark begins you are living me taking with you piles of newspapers rivers of air trough the misted windows the doors slams breaking the tenderness - today is thursday the ceiling is white and a spider is walking, I dream about gilded coins and today we have talked about the couple's life- rummage about among those books and you'll see how little time we have till tomorrow how deeply silence is buried in our minds our image a film on a bed sheet. the telephone stars yelling and you let it explode, in our eardrums, on my l...

Ce păsări zboară pe cerul meu Deşi nu s-au deschis porţile…? un şir de chei stau atârnate pe cablurile aeriene  palmele tale pâlnie  pumnul meu  melc ascult cum transmiţi ultimatumul ce se pierde în briza conversaţiei ah, cum se termină brusc mesajul răsucit de două ori în inima din nisip o tacere pe pleoape  vine şi pleacă în liniştea azurie cu pene de pescăruşi la pălăria verii... vin valurile la mal şi iau cu ele ultimele scrisori cearşafuri  pe nisip decorate cu nume şi cuvinte goale semne de neînţeles pentru ochii în care înnoată aceleaşi valuri mâna ta sapă  în plaja pustie mâna mea îngropată de vie lângă scoicile  cu structura perfectă în care se aud cântând, glasuri  dragi într-un număr de aur şi nisip din care mâna ta picură zidurile unui castel în care cu aceleaşi chei  ai închis un cer cu păsări necunoascute mâna mea încă desenează un cerc prin care trece  mai de...

( tehnica mixta acrylic /carbune  pe panza  100x220)