PANA

Ce păsări zboară pe cerul meu Deşi nu s-au deschis porţile…? un şir de chei stau atârnate pe cablurile aeriene  palmele tale pâlnie  pumnul meu  melc ascult cum transmiţi ultimatumul ce se pierde în briza conversaţiei ah, cum se termină brusc mesajul răsucit de două ori în inima din nisip o tacere pe pleoape  vine şi pleacă în liniştea azurie cu pene de pescăruşi la pălăria verii... vin valurile la mal şi iau cu ele ultimele scrisori cearşafuri  pe nisip decorate cu nume şi cuvinte goale semne de neînţeles pentru ochii în care înnoată aceleaşi valuri mâna ta sapă  în plaja pustie mâna mea îngropată de vie lângă scoicile  cu structura perfectă în care se aud cântând, glasuri  dragi într-un număr de aur şi nisip din care mâna ta picură zidurile unui castel în care cu aceleaşi chei  ai închis un cer cu păsări necunoascute mâna mea încă desenează un cerc prin care trece  mai de...

( tehnica mixta acrylic /carbune  pe panza  100x220)

dealer-ul de somn și de timp a uitat marfa în cer a uitat de noi a plecat pe alte zone de interes n-am priceput never de ce sunt mai puternică cu cât iți văd inima pentru că mă uit tot timpul la nori nu mai am aceleași străzi nu mai găsesc urma pasului pășesc în blana unor perne de aer aud  plâsete  de copil vreau să ajung la tine direct din săritura la trambulina desenată de un creion fin în gura cerului delar-ul de somn și de timp are urechi uriașe un ochi mai mare și mâini fine mângâietoare, se descompune deasupra în particule doar când mințim își uită clienții așa cum eu uit cine ești îmi amintesc cum în sărutările tale sunt niște ochi mari ascunși în buzele dulci ce se înnegresc într-un timp perfect cazut din cer din brațele lui ale uitucului i-am trimis zeci de mesaje pe bancnote de dragoste se preface m-a uitat   sunt un sticker pe mașina ta pe tabachera ta pe lemnul de deasupra ...

Am avut un vis cu prima iubire încinsă ca pietrele unui vulcan o saună, o cameră de forță cu o priveliște lemnoasă mă străduiam să fiu frumoasă în lumea care viermuia în bine și bine cât poate ține o lume pe o bucată de melodie baby i am a fool... visul s-a continuat cu răcela un spațiu intim înghețat ca la spa am aflat din discuții ce înseamnă de fapt să te pierzi   ca un duplicat a ceea ce ai fost în simple plăceri închipuite   inconștient căutam scormoneam cu ochii închiși căldura am mai avut și alte vise cu măreție în camere de  maramură și cristal cu stucaturi din ipsos cu var am șters graffitiul în care notasem cu aceeași mână zilele și numele   dar fără sauna aia chuitoare sugrumătoare nu respiram visul se lungea ca o gumă de mestecat lipită de talpa unui picior uriaș ce trecea pe deasupra, călătorea și ne înfășura separați în borcane de sticlă m-am trezit, am clipit mi-am replicat p...

se aude o trompetă ce zgârie cerul cu roşu pe îndelete se construieşte un zeppelin de celofan în faţa porţilor mele se deschide un hău roşul se picură cu încetinitorul un alt cântec imită glasul amestecat în plâns viniluri de cântece triste zboară pe distanţe scurte aterizează lent în iarba uscată de soare un balon de rugină ce trece de la stânga la altă stângă lipind  melana norilor de roşu de ţipăt de-o săgetă înfiptă.

Mi-am eliberat mâinile literele s-au aşternut, nişte forme pe albeaţa ochiului de hârtie. am îndoieli - frânghii subţiri pe care prind în cleşti din lemn feţe de pernă cu chipul şi asemănarea ta trec un culoar lung ca un tunel în dreapta am o pădure desenată şi în stânga hainele tale la uscat decolorate de sezoane întregi mi-am strâns îndoielile le-am răsucit mi-au legat mâinile dar am învaţat să lucrez ca o maşinărie cu minute prescrise sau grame suficiente m-am automatizat lacrimi artificiale plâng pe propriul umăr inima ţinută la cald învelită în puful de vise  m-a trezit din comă mi-am eliberat mâinile au pornit într-o mişcare circulară pe deasupra norilor. n-am ştiut că îţi aparţin nu te-aş mai fi atins aş fi suflat fin ca o respiraţie de înger obosit peste sinusoida trupului tău feţele de pernă - planoare umflate de aer ridicate la incidenţa cu cerul le-am pierdut formele s-au răsucit ...

Mă visez în cartier La mine în cartier unde iarba nu creştea, doar fier beton iţit printre leagănele din lemne zbârcite. într-o geometrie nebună toţi ne ordonau blocurile ne ordonau. drumurile aveau alei înguste ca ridurile de pe frunte prin care ne şerpuiam ca picăturile de transpiraţie în continuă căutare de a ne ascunde de unde mă văd pe scara liftului prin micile defecte de fabricaţie sticla sablată a uşii îmi rezerva dreptul de a întelege cum e cu lumea şi cu naşterea ei când tinerii mei vecini făceau dragoste claustrofobă de unde se trezeau ameţiţi într-un vehicul spaţial ce îi înălţa până la etajul 10 etajul albastru unde jurau să rămână definitiv împreună printre grilaje de gumă nimic nu era glumă alunec pe topoganul roşu de fier topit în forme infantile ce ne-au lăsat semne de bună purtare la piaţa din tomis nord cu tot norodul la judecata publică a violatorului criminal şi apoi la rând la carne unde se auzeau...