PANA

soundpoetry

albe marcaje laondoutrompetainstalatie

Bicicletaesarfa Landouclaun

Stăm în jurul mesei toată familia Mama și-a adus toate gărgărițele și furnicile adunate din copilarie Tata urăște cartofii fierți și mărarul și-a invitat pisicile maidaneze sorămea și-a chemat greierii și mierlele și-a deschis urechile și glasulpâlnie și-a cântat pentru noi eu mi-am târât de căpastru caii mi-am sacrificat lebedele prin băltoacele cartierului. Apoi au venit toți nepoții călărind inorogi și dragoni Mături zburătoare și caluți de mare. în jurul mesei e liniște deși sirenele neinvitate ne povestesc din acute istoria și arborele genealogic. Suntem o familie purtătoare de aripi portante pe fiecare se așează rudele de gradul I,II, prietenii, vecinii de bloc, și uneori sectoristul. Stăm în jurul mesei pe care s-au teleportat cele mai fine mâncăruri și băuturi – incubate în inoxuri și boluri de Iena. studiem fiecare tacâm din sticlă și titan, mușcăm din bucate și gustul este necunoscut. Asta e noua artă culinară-moleculară....

Cum mă trezesc mă umflu cu pompa de timp comprimat îmi pun haine largi și adaptate Cu găuri de aerisire și lăcașuri pentru baterii sunt un experiment personal și public țin conferințe și seminarii în spațiul liber al terasei blocului, de unde îmi dau drumul și căderea e lină până la etajul unu unde mă așteaptă doamna popescu care mă salută cu aceași admirație de ani de zile și îmi spune „ce mare te-ai făcut!” ferestrele capătă alte dimensiuni Ca într-o expoziție minimalistă în care expun pânze mari pe care nativ și naiv doar pulverizez personaje gălbui/cenușii/alburii cohortele depresiilor matematice pentru că mă opresc și profu de mate de la doi îmi zâmbește ca o ecuație enigmatică iar o iau de la capăt întind mâinile și planez împrăștii cu verbele mele preferate. „ce îmi trebuie mie poezia ?” eu zbor și fără aripi, sunt planificată știu toți vecinii din bloc cum măsuram distanța de la marginea terasei până la primul plop o...

iar mă mut, iar mă mut...îmi strâng aripile de hârtie zbor din casă iar mă duc, iar mă duc ...să aduc pietre albe din mare le pictez cu verde brotăcel, fuchsia, și albastru de metil, mor de durere, mi-am pierdut un dinte mușcând momeala buzelor tale mi-am săgetat plămânul respirând din vazduhul comun încălțată în cizme militare cu picioarele tumefiate bat pasul de marș și pământul, asfaltul și granitul îmi strâng urmele ca niște semne hieroglifice, în istoria trupului rănit Eu sunt un rac obișnuit cu dureri de oase... Câte oase are un animal așa mic? îmi scârțâie un genunchi și altul cedează la presiunea tezaurului Viața e un business to business cu proceduri și ședințe interminabile între mine și tine iar ma urc, pe gurmazul tău să simt norii ca niște pufuleți sa înghit din ei si să devin un incubator de vrăbii și rândunici mai nou mă expun sunt cubul de plastic din cămăruța cu sistem de alarmă instalația de artă a conviețuirii în doi, v asele ...