PANA

Mă gândesc ca un gândac de grâu mă strecor printre firele de internet şi mă electro cutez cu bună ştiinţă gândurile-mi sunt dizolvate într-un alb mat şi apare tata care îmi spune ce cauţi prin hăţişul electric, ţi-ai schimbat şi culoarea ochilor. cine eşti şi mă bucur ca proasta că tata nu mă recunoaşte l-am păcălit aşa de uşor aşa cum mă transport mai uşor decât înainte de schimbare s-a facut linişte, linişte simplă, foşnetul meu printr-un hardisk vechi se mixează cu aerul cald al cooler-ului e relaxant şi dulce ca metalul încins ca mine pierdută de ceva vreme printre cabluri. o aud pe mama porneşte aspiraţia ei zilnică gura ţevii de aspirator printre cărţile aşezate corect, egal şi nu mă caută, doar mă strigă în gând ca pe o idee ma mişc şi mă gândesc ca un gandac de grâu răsucit pe spate chinuit de picioarele scurte de forma rotundă de camera mică în care iarăşi pătrunde tata veşnic bănuitor unde te-ai ascuns ce e în patul tău şi panicat o cheamă pe mama să-i arate aşternutul meu pl...

Am pus o inimă-n tipar, în nucleul celulelor, în tensiune Un colaj… Nu e decât ecoul din mine sau Un ţipăt divizat în alte ecouri Din piept îmi răspund sunete joase cavernoase Care ascund secrete, secreţii şi oase Rând pe rând intră în vibraţia dorinţelor şi Toate inimile se rostogolesc şi toate Fibrele se întăresc şi contracţiile dovedesc Un cântec al sângelui Cu urechea lipită de stern Cu timpanul deschis ca o floare de nufăr Peste care suflă un şuierat Trupul se gândeşte Ce să facă cu mine, cu mintea mea Un bol de sticlă Din care fără să ai… Habar te înghit ca pe un şir de cuvinte Când în mine se comprimă inima Prea strâmtă, apucată de două mâini Ce răsucesc în mine un drug înroşit de iubire Ce răsucesc în mine un gând iute de trădare Mai respir mai urc mai cobor o scară din vene Tipăresc, pe un fin memoire un Cadran de argint O femeie se-agaţă de aortele translucide Se loveşte în orele atât de mic tipărite Că nici secundele nu mai încap… bum bum Se răzvrăteşte o dragoste în care...

Aş putea să te ţin minte ca pe un obicei când catifeaua îmi mângâia pielea şi pe dinăuntru şi pe dinafară când cântau venele tremolo cu inspiraţiile şi expiraţiile ajunse pe sus acolo unde e totul depozitat în nişte locuinţe barbare bine dispuse în mobile dulăpioare sertăraşe, deschise uneori cu gândul şi privite despuiate, amuşinate, degustate de gurile amărite, cu ochii, unul pierdut printe muşuroaie albite unul lipit de plafonul de nori ajuns până la cerul cel mai îndepărtat. Mă încrâncenez să ţin minte toate paturile pe care le-am supus testelor de rezistenţă Apoi plafoanele… oh, cât am mai scanat structuri şi centuri grinzi şi stucaturi Acum ce e?… încep să pierd lucruri, e nemilos E urâcios animalul ăsta scăpat din stufărişul luminat doar de lampa cu gaz Animalul care se strecoară şi muşcă din carnea mea ca dintr-o carne dulce Şi fragedă… dar nu se uită că acolo unde muşcă creşte altceva.

Locuiesc într-o cutie neagră … Cu mine şi cu trupul meu Cutia e mică şi cartonul are un ciudat miros de migdale Dimineaţa se vede prin găurile scobite cu greu ca şi cum n-aş aştepta decât ploaia în îndelungi partide depresive Suflă un aer  prin mine ...trece şi rămâne lipit pe capacul cutiei ce îşi schimbă culoarea în gri În locuinţa asta temporară nu pot primi pe nimeni ..abia am oxigen Pentru o singură fiinţă şi aceea e o muscă .. Viaţa în cutie are umorul ei ...

O ceaşcă albă e inima Aseară am încercat să o desenez Să-i conturez cu o linie simplă curbura Toartei. Am atins-o fin cu degetul arătător S-a înfiorat şi emoţia s-a auzit oftând... În fiecare zi pun apă proaspătă În fiecare zi cineva o bea Urmele lăsate sunt semnele De dragoste şi răbdare Inima e un obiect de uz casnic De multe ori o dau cu împrumut.

Traversez prin locuri nepermise Pe bulevardul Tomis Traversez raiul cu stăpânii lui în fiecare zi de două ori O dată dimineaţa când o pe o vitrină de magazin apare un soare alb din lapte de rac şi o dată noaptea, când în piscina vecinilor luna face baie goală puşcă e aşa o frumuseţe în jurul oamenilor că viaţa are apnee nocturnă călătoresc într-o maşină de plastic şi gumă visez să am parcare la purtător traversez singură pe lume prin locurile unde am retrăit moartea, iluminată de becul uriaş cu neon mă înnebuneşte căldura, frigul mă omoară locul de unde vin baieţii în alb e aproape raiurile au program nonstop şi camere de luat vederi.

Cum te-ai depus Cum te-ai aşezat În forma în conturul Între aripile bleoalbastre Desenate pe zid, Răsucind fără vlagă Butonul de panică Al oboselii-simplu Ca un efect pavlovian Cum te-ai înfipt Cum te-ai recreeat În nimbul decupat În perete în locul de Dat cu capu Sau de fumat Gol pe dinăuntru Mai gol pe dinafară Desenat în îngerul Cu buze maro de atâta Pauze de cafea Fără texte biblice Doar o slăbiciune Caldă în pântece Cum te-ai eliberat Cum te-ai divizat Între inimile şi celule Zanga şi iar zanga Împrăştiat în stânga şi dreapta Desfăşurat ca un ecran mare pătat Cu nişte linii albe Prin care povestea filmată se vede Extravagant.