PANA

O picătură de apă , suspendată pe pleoapă era dimineaţă Era dimineaţă şi aerul trecea pe lângă pleoapele mele cald şi mirositor era dimineaţă şi viaţa începea să respire o dată cu plămânii mei Cu pielea mea cu nările şi fibrele şi fantele corpului meu Era dimineaţă şi îmi prevesteam un început moleşit ca o bucată de pânză albăstrie Mototolită de mâinile tale pline de vene gata să explodeze să împrăştie un sânge negru peste manuscrise şi fotografii Era dimineaţă şi îmi doream ca noaptea să mai tragă de timp să vină ea în locul zorilor Dar era dimineaţă şi îmi dezmorţeam amintirile sedate cu greu după istovitoare poveşti filme cărţi şi muzici despre cum aş putea să trăiesc ca un om al zilelor mele. Era dimineaţă în viaţa mea amestec de nopţi şi nopţi în care eram eu doar eu şi zile în care metamorfoze puneau pe corpul şi mintea mea stăpânire şi în timp ce mă amăgeam dimineaţa fugise după noaptea mea miraculoasă ca o tânără îndrăgostită de-un zburător şi ziua mă lovea brusc şi rece peste ...

Pentru Sibel E o noapte leneşă ce se întinde pe canapeaua maronie ,ca pe canapeau lui F , pe canapeaua ta îşi scoate la vedere nurii , mai întâi , apoi se mai dezmorţeşte, are sâni plini luminoşi.. noaptea asta suplă nu prea tînără te aţâţă puţin te priveşte atentă ,scoate din scrin poveşti de amor langă tânara poetă care şi-a îngropat pisicul în stratul de flori , e blondă şi iubeşte versul cu sex .. tu ..ca o vibraţie ieşi din noapte şi râzi în inimitabilul tău stil eşti gazda tuturor imaginilor şi simţurilor .. tu ...cu vocea joasă cu întrebări insinuante , stapâneşti o artă voluptoasă ... poeta plange ....pisicul mort se transformă într-un îngeraş de ceară ...e linişte şi noaptea leneşă ....te-a abandonat lentoarea ei , e acum în tine ,în venele tale ...eu te privesc de ani şi ani sa-ţi decodific mesajele subliminale ... provocatoare ca o prietenie adevărată totul capată un limbaj comun numai de noi ştiu...

EDUCATIE Televiziunea şi internetul - răul necesar vieţii noastre Simona ANGHEL http://www.cugetliber.ro/1193954400/articol/7843/televiziunea-si-internetul--raul-necesar-vietii-noastre/

Experimentez trecerea mea prin acest culoar numit existenţă m-am oprit la câteva uşi importante am lăsat dâre din durerea copilăriei şi arome din tinereţea mea, lapte cu gust incert din maternitatea mea am însemnat uşile le-am numerotat s-au dublat s-au mărit s-au scorojit , experimentez trecerea mea printr-un singur culoar, reuşesc escapade adânci în tuneluri săpate misterios şi periculos, în alte albii în alte culcuşuri experimentez trecerea mea culoarul devine îngust sap tot mai multe găuri în care încerc să-mi ascund clonele, organele, membrele, las afară doar capul nu vreau să ratez ultima uşă.

De acolo din mijlocul durerii, vine şoapta ta Atinge rana care sângereaza şi o desface într-o floare albă Muşc din mâna ta ca să nu uiţi gustul dinţilor mei Din inima îmi ies aburi şi din ochi lame de oţel care taie Funia ce-mi strange gâtul… Lasa-mă să fug din acuarela palidă in care tu mă pătrunzi Fie ca vreau fie ca nu … De acolo din mijlocul spaimei mă apucă urletul ,mă Invârte ca pe o limbă de ceasornic .. Ameţeala mă transportă în liniştea mea şi te pierd Din privire, ca nu mai am ochi , nu mai am buze Tu le-ai decupat din fotogarfiile noastre şi m-ai lăsat Aşa să nu te mai privesc urât să nu te mai cert …de parcă Eu n-aş putea să-mi fac cu creionul ochii mai mari şi albaştri o Gura mai mare şi buze mai cărnoase .. De parcă după tine n-ar mai exista lumea si pământul şi eu Aş crăpa în următoarea secundă ca o mică bulă de aer … Poate ar trebui să ne aşteptăm începutul…….

Sunt moartă în partea dreaptă totul e amorţit Acolo unde părea că se mai întâmplă ceva pe bucata de piele de muşchi de inimă. Empty space … Sunt plină de bijuterii, inele, pandantive Ce -mi cresc direct din tegumente se umflă şi înfloresc minunate filigrane Mamă aş vrea să–mi mai spui poveşti, să mă visez un mic personaj dintr-o poveste Poveştile mele au murit Ce se întâmpla ? unde am ajuns ? Sunt moartă şi ăsta e ţărmul negru? Eu îmi imaginam o lungă fâşie de pământ roşu şi un şir de piane albe o orhestră în culorile curcubeului şi muzica pietrelor din lună, sunetul vântului prin pletele albe şi Ritmurile iubirii noastre şi soarele un sărut pe cer , Ce se întâmplă? Mamă, aş vrea să spun copiilor mei o poveste a poveştilor Să se viseze fericiţi, Dar uite personajele dispar din mintea mea, poveştile au plecat şi Imaginea mea s-a ars ca o rolă de film vechi. Sunt moartă, sigur dacă inima mea a plecat şi a lăsat un empty space .